Mesajul Directorului Executiv al SERA ROMANIA, Bogdan Simion:
"Astazi, 20 noiembrie, se implinesc 25 de ani de cand Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a votat Conventia pentru Drepturile Copilului, care ulterior a devenit cea mai ratificata conventie internationala din domeniul drepturilor omului. Este, cu siguranta, un moment de bilant, de satisfactii exprimate zgomotos si regrete soptite, de atitudini angajante si taceri vinovate, dar si un moment de reflectie, atat la nivelul statelor, cat si al indivizilor.
Ratificarea unei conventii internationale este, in intelegerea mea ingusta, un angajament unilateral al unui stat de a depune toate eforturile pentru punerea in practica a prevederilor respectivei conventii. Spre deosebire de o lege interna care prevede sanctiuni, conventia internationala nu cerceteaza statul, nu il judeca si nici nu il condamna la puscarie daca acesta nu isi respecta propriul angajament de a o implementa. In cel mai rau caz, organismele ONU care monitorizeaza implementarea respectivei conventii pot adresa recomandari statului respectiv de imbunatatire a aplicarii sale.
Romania a ratificat Conventia pentru Drepturile Copilului in 1990, a creat un cadru de aplicare a conventiei in 1997 si a tradus ceva mai clar prevederile sale in legislatia interna in 2004. Reforma inceputa in 1997 s-a subsumat in intregime respectarii Conventiei pentru Drepturile Copilului. Este insa respectata cu adevarat Conventia in Romania ? De fapt intrebarea este: isi respecta cu adevarat Romania semnatura de ratificare a Conventiei ? In 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului transmitea Romaniei 54 de recomandari referitoare la implementarea Conventiei. Cu alte cuvinte, Romania era repetenta de 54 de ori la respectarea propriilor angajamente. Toate aceste falimente in respectarea propriilor angajamente reprezinta, intr-un fel sau altul, drame sau situatii inacceptabile in care sunt pusi copii ai Romaniei, cetateni cu drepturi depline ai acestei tari.
Dar, pana la urma, statul este suma cetatenilor sai. Daca statul nu respecta drepturile unor cetateni inseamna ca noi toti, ca indivizi, nu reusim sa respectam drepturile unora dintre concetatenii nostri. Asa ca data viitoare cand se va afirma ca Romania nu respecta drepturile copilului, de exemplu, incercati sa reflectati daca fiecare dintre noi respecta aceste drepturi. Daca noi, ca cetateni, in integralitatea noastra, respectam drepturile copilului atunci statul, suma cetatenilor sai, nu poate face altcumva decat cetatenii sai. Batand copiii, abandonand copiii, lasand copiii sa nu mearga la scoala, abuzandu-i, neglijandu-i, neacordandu-le ingrijiri medicale corecte s.a.m.d., noi, concetatenii lor, nu le respectam drepturile. In consecinta, statul care ne reprezinta nu respecta drepturile acestor copii.
« Un copil, un profesor, un stilou si o carte pot schimba lumea » spunea Malala Yousafzai, cea mai tanara castigatoare a premiului Nobel pentru pace. Poate schimba o conventie internationala soarta copiilor ? Cu siguranta, daca alaturi de textul ei adaugam determinarea, priceperea, stiinta de a fi parinte, grija pentru viitor si orice alt atribut pe care il considerati necesar pentru a avea grija de cei mai tineri cetateni ai unei tari".