Simona Munteanu a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, Specializarea Psihologia Servicilor şi este Coordonator de proiecte în cadrul SERA ROMÂNIA.

În cei peste 14 ani de când lucrează în echipa SERA ROMÂNIA, a coordonat multiple programe de restructurare a instituţiilor de tip vechi din întreaga ţară, de înfiinţare a centrelor noi sau a căsuţelor de tip familial, dar şi de formare a asistenţilor maternali.

Din activitatea celor 14 ani îşi aminteşte de fiecare copil pentru care a intervenit, dar în mod special de un copil din Botoşani, a cărui fotografie a purtat-o mult timp asupra ei, dorindu-şi să-i devină mamă. Doar legislaţia mult prea complicată şi birocraţia au dus la eşecul unei adopţii.

Însă, cea mai dramatică a fost întâmplarea petrecută în primăvara lui 1999, la Căminul-Spital Nicoreşti: ”În nişte condiţii mizere, la limita subzistenţei, trăiau copii de vârste diferite, alături de adulţi. Încăperile erau întunecoase, friguroase, iar copiii erau închişi în saloane cu lacăte la uşă, pe motiv că uşile nu stăteau închise. Pe fondul acestor condiţii, un copil de 12 ani (răpus de foame şi cu tulburări neurologice) şi-a atacat colega de cameră, de doi ani, muşcând cu sălbăticie din antebraţul fetiţei. Întâmplarea nefastă a fost descoperită a doua zi, când s-a dat jos lacătul uşii. Era însă prea târziu pentru fetiţă, al cărei braţ s-a infectat şi a fost necesară amputarea lui”.

Obiectivul major al Fundaţiei – ”ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru copiii instituţionalizaţi” şi echipa cu care lucrează au fost principalele motive pentru care a rămas alături de SERA ROMÂNIA în toți acești ani.

”După 15 ani de reformă în sistemul de protecţie a copilului, schimbările petrecute sunt, incontestabil, majore. În toată această perioadă, Fundaţia SERA ROMÂNIA a iniţiat, implementat şi acompaniat proiecte care au generat ulterior transformarea sistemului de protecţie socială. Una dintre cele mai importante probleme continuă să fie modul greoi şi complicat prin care se realizează adopţiile naţionale. În instituţiile rezidenţiale sunt încă numeroşi copii care au nevoie de o familie. Oricât de mult s-ar investi într-o instituţie, fie ea şi căsuţă de tip familial, nimic nu poate compensa căldura unei familii”, este de părere Simona Munteanu.