Rapoarte de activitate

Écrit par Oana on . Posted in Blog

Fundația SERA România, dedicată susținerii copiilor aflați în dificultate, și-a consolidat reputația ca una dintre organizațiile importante din România care luptă pentru drepturile și bunăstarea copiilor. În rapoartele sale de activitate, SERA România oferă o privire detaliată asupra inițiativelor implementate și a rezultatelor obținute pentru a îmbunătăți viața copiilor abandonați, orfani sau care trăiesc în condiții de sărăcie extremă.

Obiectivul central al SERA România, conform rapoartelor anuale, este dezvoltarea și organizarea unor programe și infrastructuri de sprijin pentru copiii vulnerabili. Prin aceste activități, fundația contribuie la integrarea socială și la crearea unor șanse reale de dezvoltare pentru tinerii defavorizați. Activitățile sale includ oferirea de suport medical, psihologic și educațional, dar și colaborarea cu autoritățile locale pentru a îmbunătăți legislația și accesul la servicii esențiale pentru acești copii.

Aceste rapoarte sunt esențiale nu doar pentru transparență, dar și pentru mobilizarea de noi fonduri și sprijin de la partenerii din sectorul public și privat, promovând, astfel, impactul pozitiv pe care SERA România îl are în comunități și în viața copiilor în nevoie.

Raport activitate 2019

Proiectul Reducerea Riscului Instituționalizării Copiilor prin Măsuri Inovative pentru Regiunea București-Ilfov

Écrit par Oana on . Posted in Blog

Proiectul Reducerea Riscului Instituționalizării Copiilor prin Măsuri Inovative pentru Regiunea București-Ilfov a reprezentat un demers esențial pentru prevenirea separării copilului de familie și dezvoltarea unor soluții eficiente de sprijin. Prin acest proiect, ne-am concentrat pe implementarea unor măsuri inovatoare care să vină în ajutorul copiilor vulnerabili și al familiilor aflate în situații dificile.

În cadrul acestui proiect, în parteneriat cu Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale, am reușit să atingem următoarele rezultate: realizarea unei campanii de prevenire a separarii copilului de familia sa, organizata in comunitate si derulata prin intermediul a 4 seminarii cu cate 20 participanti/eveniment si 4 mese rotunde cu cate 15 participanti, realizarea unei campanii de promovare a drepturilor copilului, egalitatii de sanse si nediscriminarii organizata in comunitate prin 6 evenimente a cate 60 participanti/eveniment, să identificăm, monitorizăm și să oferim sprijin pentru 333 de copii aflati in dificultate beneficiari ai serviciilor/masurilor furnizate in cadrul proiectului, să acordam subventii pentru 310 copii aflati in situtie de risc si 117 familii care se ocupa de cresterea copiilor aflati in situatie de risc, să înființăm un serviciu social și să furnizăm servicii sociale in cadrul unui centru de consiliere si sprijin pentru parinti si copii, pentru un număr de minim 127 copii și 59 părinţi, să identificăm și să formăm un numar de 8 asistenti maternali și să furnizăm servicii sociale in cadrul Serviciului de Asistenta Maternala pentru un numar de 6 copii, plasati in regim de urgenta, prin intermediul celor 8 asistenti maternali.

Un obiectiv important al proiectului a fost și desfășurarea unor campanii de informare, așa cum am menționat mai sus, menite să consolideze drepturile copilului și să promoveze egalitatea de șanse și nediscriminarea. Aceste campanii s-au desfășurat în sectoarele 2, 3, 5 și 6 din București, precum și în județul Ilfov, având ca scop principal conștientizarea importanței menținerii copilului în familie și prevenirea separării acestuia.

 Fundatia Sera Romania a fost responsabila in mod direct de acordarea subventiilor pentru 310 copii aflati in situtie de risc si 117 familii care se ocupa de cresterea copiilor aflati in situatie de risc

Aceste realizări sunt rezultatul unei munci dedicate și al unei colaborări strânse între toți cei implicați în proiect – specialiști, parteneri instituționali, asistenți maternali și, nu în ultimul rând, familiile care au beneficiat de sprijinul nostru. Pentru a asigura continuitatea acestui demers și pentru a oferi un instrument util tuturor celor interesați, punem la dispoziția publicului Îndrumarul de bune practici privind prevenirea separării copilului de familia sa, un ghid esențial pentru specialiști, părinți și comunități.

Încheiem acest proiect cu convingerea că fiecare efort depus a contat și că împreună putem construi un viitor mai sigur și mai stabil pentru copiii aflați în situații vulnerabile.



 

 


 

 



L’abandon : un traumatisme pour la vie

Écrit par Bogdan Simion on . Posted in Blog

L’abandon d’un enfant a des effets désastreux sur la famille et sur l’enfant, autant sur la vie présente de celui-ci que sur son développement ultérieur. Quand une famille abandonne un enfant, les parents renoncent à l’un des liens humains les plus puissants et à une responsabilité fondamentale. Renoncer à un enfant signifie renoncer à être mère ou père.

L’instinct parental est inscrit profondément dans le code génétique des mammifères, famille dont nous faisons partie. L’abandon d’un jeune mammifère, en particulier par sa mère, est un comportement anormal. Après avoir été abandonné, l’évolution de l’enfant va être impactée négativement au niveau de tous ses systèmes : celui de survie, de défense, les systèmes cérébraux supérieurs, le système de compréhension et d’intégration à l’environnement.

Ces effets négatifs vont être plus ou moins visibles en fonction de la résilience et de la capacité d’adaptation de l’enfant. Toute son existence sociale va être influencée par ce moment de sa vie – l’abandon. Le manque d’un modèle familial rend difficile pour le futur adulte de fonder sa propre famille.

Faîtes un exercice pratique à partir de votre expérience personnelle, essayez de vous représenter combien vos pensées, activités, comportements ou projets n’ont pas de liens direct ou indirect avec votre famille.

Vous vous rendrez compte qu’il y a peu de moments dans la vie où on n’appartient pas à une famille. Ainsi, l’absence de cette famille dans notre expérience personnelle affecterait à 90% notre comportement d’animal social. 

A propos des limites de la pratique de la contention chez l’enfant

Écrit par Bogdan Simion on . Posted in Blog

Le cas des enfants attachés à leurs lits à l’hôpital départemental de Buzau a provoqué un débat intense ces derniers temps. A juste titre.

Au-delà des droits de l’enfant, au-delà de la définition de l’abus et au-delà du comportement humain, les lois en vigueur sont strictes, explicites et mettent en cause l’équipe médicale qui a décidé de traiter ainsi des enfants hospitalisés.

La directive du Ministère de la Santé nr. 372 de 2006 relative aux Normes d’application de la Loi sur la santé mentale et la protection des personnes avec des troubles psychiques (Loi nr. 478/2002) détaille dans les articles 20 et 21 comment doit être pratiquée la contention d’un patient.

Premièrement, la contention n’est utilisée que dans les cas où aucune autre méthode n’a permis de prévenir des coups ou des blessures. Parmi le personnel de l’hôpital personne n’a affirmé que ce type de méthodes a été essayé.

Deuxièmement, la contention ne peut être utilisée comme moyen de compenser le manque de personnel ou de traitements. Cet article de la directive démonte l’argument avançant que les enfants ont été attachés du fait du manque de personnel.

Troisièmement, le représentant légal des enfants, dans ce cas la Direction Départementale de Protection de l’Enfance (DGAPSC) de Buzau, devrait être informé de l’utilisation de la contention. D’après nos informations, la DGAPSC n’a pas été informée de cette décision.

Quatrièmement, la contention doit être utilisée sur la base d’une décision écrite du médecin, celui-ci doit décrire les raisons qui justifient la mise en place de cette mesure et l’heure à laquelle la mesure a été prise.

Cinquièmement, la contention ne peut durer plus de quatre heures. De plus, la contention doit être mentionnée dans la fiche d’observation médicale.

Sixièmement, la contention et toutes les mesures mises en place doivent être notées dans le Registre des mesures de contention et d’isolation appliquées aux patients, registre qui est confidentiel.

Toutefois, la disposition la plus intéressante, précise que pendant toute la durée de la contention le patient doit être surveillé pour s’assurer que ses besoins physiques, son confort et sa sécurité sont respectés. Une évaluation des conditions du patient doit être réalisée au minimum une fois toutes les 30 min, à la demande du médecin. Chaque évaluation doit être notée sur la fiche d’observation médicale.

Comme souvent en Roumanie, une mesure qui devrait être bonne, est transformée de manière à générer des difficultés. La contention devrait être un moyen de protéger le patient de ses réactions incontrôlées. Toutefois, chez nous, c’est une manière d’abandonner le patient dans des conditions inhumaines et dégradantes. 

Bogdan Simion, directeur exécutif de SERA Romania

Nos patenaires