Prima cameră pentru audierea minorilor din Capitală a fost inaugurată vineri, 3 iunie 2016, la Parchetul Tribunalului Bucureşti şi va permite audierea copiilor victimă într-un spaţiu prietenos şi securizat, precum şi înregistrarea audio-video a declaraţiilor lor, în vederea reducerii numărului de audieri şi a traumelor.
Sala deschisă în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (Str. Scaune nr. 1-3, sector 3) este a treia cameră specializată pentru audierea minorilor deschisă de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) în țară, după cele inaugurate în Craiova şi în Cluj-Napoca, în 2014. Acestea fac parte din proiectul "AUDIS: pentru o mai bună audiere a minorilor în România!", implementat cu sprijinul financiar şi tehnic al Asociaţiei Federative "La Voix de l’Enfant” şi al Ambasadei Franţei în România.
Preşedintele FONPC, Bogdan Simion, a atras atenţia asupra faptului că cifrele privind infracţionalitatea în rândul minorilor au o evoluţie îngrijorătoare, şi mai alarmante fiind însă cifrele care ţin de sărăcie sau de abandon şcolar, premise ale infracţionalităţii.
"Cifrele pe infracţionalitate, în special cele care ne interesează pe noi, respectiv cele care implică copilul, au o evoluţie îngrijorătoare în ultima vreme, precum şi premisele infracţionalităţii, pe care le găsim peste tot în statistici. Statisticile României, sărace uneori, totuşi ne spun foarte mult: 51 la sută din copiii României trăiesc în sărăcie, cu 38,1 la sută în sărăcie extremă, este o premisă evidentă de infracţionalitate. 170.000 de copii, în 2012, de vârstă şcolară care nu erau înscrişi la şcoală, evident că sunt o premisă de infracţionalitate. Peste 140.000 de copii care aveau un tată necunoscut în ultimii zece ani, dacă vorbim de familii destructurate, este o altă premisă pentru infracţionalitate. 13.500 de copii victime ale abuzului fizic, emoţional, sexual, al neglijenţei şi exploatării, datele comunicate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie în 2015, iarăşi ne duc către aceste rezultate. Consiliul Superior al Magistraturii spunea că 20.000 de copii au fost trimişi în judecată în ultimii cinci ani, 15.000 dintre ei au fost condamnaţi. O altă dată spunea că în fiecare zi, adică şi astăzi, cinci copii sunt trimişi în justiţie pentru furt, doi copii pentru tâlhărie şi un copil pentru vătămare corporală. Vicitmă sau agresor, până la urmă rămâne un copil”, a arătat preşedintele FONPC.
Acesta a explicat că sala de audiere este un loc de întâlnire între asistentul social, poliţist, jandarm, procuror, judecător, avocat, iar această echipă trebuie să se întâlnească şi să se aplece asupra copilului.
"Până la urmă, copilul asupra căruia ne aplecăm este viitorul corect sau incorect al României. Întrebarea este dacă cu trei flori avem o primăvară în România. Trei flori înseamnă o cameră de audiere la Craiova, una la Cluj şi cea de la Bucureşti”, a arătat Bogdan Simion.
Preşedintele FONPC i-a transmis secretarului de stat de la Ministerul Fondurilor Europene, Ciprian Necula, care precizase că există surse de finanţare pentru deschiderea de noi săli de audiere, că ar fi nevoie de aproximativ 700.000 de euro pentru ca astfel de condiţii de audire a minorilor să fie create în toate judeţele ţării.
Prim-procurorul Parchetului Tribunalului Bucureşti, Alexandru Georgescu, a precizat că odată cu deschiderea camerei de audiere se fac primii paşi pentru ca statutul de victimă al copiilor să nu mai fie, cum s-a întâmplat multă vreme, un stigmat nici în ochii lor, nici în ochii celor care privesc din afară.
La rândul său, judecătorul Cristi Dănileţ a precizat că săptămâna trecută a fost modificat Codul de procedură penală prin OUG 16, pentru a se permite audierea copiilor în orice sediu amenajat special în acest scop, pentru a evita astfel prezenţa fizică a copilului în instanţă.
"România a preluat modelul francez şi scopul este evitarea revictimizării minorului agresat fizic, în special sexual. Potrivit legislaţiei din România, un minor trebuie audiat mai întâi în faţa poliţistului, apoi îl audiază procurorul, apoi judecătorul şi apoi instanţa de apel. În felul acesta, imaginaţi-vă că un copil violat trebuie să repete de patru ori povestea lui. În momentul acesta vom face o singură audiere, care se va face audio-video. Ea se face de către un organ de specialitate, care este însoţit de un psiholog. Copilul va fi audiat într-un mediu prietenos, deci evităm o sală de judecată, iar pentru infracţiunile de abuz sexual, nici nu trebuie să arate pe corpul lui unde a avut loc abuzul, ci va folosi păpuşi anatomice, pe care va indica unde a avut loc atingerea din partea unui adult sau a unui alt minor. Totul va fi înregistrat audio-video şi, ulterior, în faţa procurorului sau judecătorului se va vizualiza această înregistrare şi doar în mod excepţional va fi reaudiat minorul”, a spus judecătorul.
Sala de audiere este compusă din două încăperi separate printr-o oglindă unidirecţională şi este dotată cu aparatură audio-video discret amplasată, pentru a elimina contactul copilului cu alte persoane care populează în mod obişnuit secţiile de poliţie sau unităţile de Parchet.
Directorul executiv al FONPC, psihologul Daniela Gheorghe, a explicat că în acest fel minorul nu va fi intimidat, pentru că într-o sală de tribunal el nu se simte confortabil şi îi este greu să vorbească.
"Aici, jucându-ne cu copilul, vorbind cu el, va povesti mai uşor despre ceea ce i s-a întâmplat. Important este că aici se joacă cu oameni în care are încredere, se simte în siguranţă şi acesta este scopul camerelor de audiere, pentru că de cele mai multe ori audierea era făcută în nişte săli în care era prezent şi abuzatorul, ceea ce era total incorect şi încălca drepturile copilului, afectându-i dezvoltarea ulterioară. Păpuşile anatomice sunt folosite ca şi joc. Jucându-se cu noi, va începe să povestească ce s-a întâmplat, iar noi, psihologii, avem întrebări cheie cu care să îl conducem cu povestea spre păpuşile anatomice. Sunt şi creioane colorate, pentru că majoritatea copiilor mici preferă să deseneze, avem şi jocuri de rol”, a spus psihologul.
Costul unei săli de audiere minori este, în medie, de 18.000 de euro, din care 13.000 de euro costă doar echipamentul tehnic, care este adus din Franţa.