În Complexul pentru recuperarea copilului cu handicap din Târgu Jiu, construit de Fundaţia SERA ROMÂNIA şi dat în folosinţă în anul 2003, 60 de copii cu probleme grave sunt îngrijiţi zi de zi de oameni care îşi împart viaţa între două familii: cea de acasă şi copiii din centru. Munca cu astfel de copii imobilizaţi, prizonieri în fotolii rulante sau paturi, sau copii cu deficienţe mintale, cu care greu poţi să comunici, nu este epuizantă doar din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, fiecare dintre angajaţii centrului recunoaşte că este imposibil să nu te ataşezi de ei.

Unii copii fac parte din grupul celor transferaţi în 2003 din Căminul-spital Bîlteni ((jud. Gorj), în care sute de copii şi adulţi locuiau împreună în condiţii greu de descris azi. Odată cu cei mici a fost transferat şi o parte din personal, oameni care şi azi continuă să îi susţină şi să se bucure pentru orice mic progres înregistrat de fiecare dintre ei.

Vasilica Florea (37 de ani) și Mihaela Pleșoaica (44 de ani) sunt două dintre educatoarele de la Complexul pentru copilul cu handicap din Târgu Jiu, ambele având un trecut comun la fostul leagăn de la Bîlteni.

De 17 ani alături de copii

Vasilica Florea a intrat în sistemul de protecție a copilului imediat după liceu, la 19 ani, iar începutul de la Bîlteni şi-l aminteşte ca pe un “șoc” care a lăsat urme adânci până astăzi.

”Lucrez de 17 ani doar cu copii. Am început la 19 ani, ca infirmieră la leagănul Bîlteni. În prima zi când am ajuns acolo, m-au impresionat copiii cu handicap, eram de fapt șocată de cum arătau. E un șoc să fii obișnuită cu copii normali și apoi să ajungi între copii cu handicap”, mărturisește Vasilica, cea care a avut grijă timp de opt ani, din 1995 până în 2003, de micuții cu handicap instituționalizați în vechiul leagăn.

Vasilica spune că a venit în 2003 în Complexul din Târgu Jiu, odată cu o parte dintre copii. În timp, unii beneficiari au fost mutaţi în alte centre, alţii au fost chiar reintegraţi în familiile naturale, însă ea a continuat să lucreze în centru pentru a-i ajuta pe copiii cu probleme, în prezent fiind educatoare. Recunoaşte că în cazul acestor copii progresele vin greu, chiar dacă centrul are cele mai bune servicii pentru copiii cu handicap din oraș. Există însă și exemple pozitive: Robert, un băiat complet imobilizat când a fost transferat de la Bîlteni şi care acum, după ani de recuperare făcută în centru, poate să se deplaseze pe propriile picioare, cu o mică susținere.

”La Bîlteni era mare bătaie de cap, erau și mulți copii, era dificil să poți avea grijă de toți. Aici sunt clar condiții mai bune”, este de părere educatoarea.

Vasilica Florea are și ea o fată de 14 ani și spune că se bucură în fiecare seară când ajunge acasă pentru că e sănătoasă și nu are niciun handicap.

20 de ani de grijă pentru copiii cu handicap

Alături de ea, într-una din sălile de joacă ale Complexului din Târgu Jiu, alte două femei au grijă de cei aproximativ 10 copii cu handicap, fiecare cu propria lui dizabilitate, propriile mici obsesii și nevoi de atenție. Una dintre ele i-a fost colegă la Bîlteni. Este Mihaela Pleșoaica, are 44 de ani și lucrează de 20 de ani cu copiii cu handicap.

”Copiii aceștia reprezintă o parte importantă din viața noastră. Gândiți-vă că jumătate din timpul nostru îl petrecem aici, în centru. Lucrăm 12 ore, iar când ajungi acasă după atâtea ore cazi lat”, spune Mihaela, mamă a trei copii.

Femeia spune că cel mai greu îi este atunci când vede că tot apar cazuri noi, pentru că ar vrea să nu-i mai vadă și pe alți micuți chinuindu-se.

”Când văd că vin unii noi, nu vă spun cât de greu e”, mărturisește educatoarea cu tristețe în voce, referindu-se de această dată la o fată de 10 ani dintr-un alt centru, pe care au adus-o la începutul lui noiembrie 2013 în complexul din Târgu Jiu. Ea a fost operată de tumoare la creier, iar șansele de supraviețuire sunt mici.

Amândouă spun că pentru a lucra cu astfel de copii, unii chiar cu handicap sever, și ca să poți rezista 12 ore, punându-te la dispoziția lor și lăsându-te pe tine la o parte, e nevoie de mai mult decât responsabilitatea față de job: o astfel de meserie implică altruism, răbdare și o deschidere sufletească pe care nu o are toată lumea. Recunosc însă că au învățat la rândul lor, de la aceşti copii, cum să prețuiască ceea ce le oferă viața.

Bîlteni, o poveste tristă: "copiii mureau de frig la propriu, într-o sărăcie absolută"

Căminul-spital de la Bîlteni adăpostea peste 200 de copii şi adulţi cu handicap, abandonaţi de familii. A fost primul loc în care Fundaţia SERA ROMÂNIA a intervenit, echipa noastră descoperind din greşeală acest aşezământ, în decembrie 1990.

“Era îngrozitor de frig: -20 sau -25 de grade şi am descoperit oroarea: copii care mureau de frig la propriu, într-o sărăcie absolută. Imaginile erau exact ca cele prezentate de posturile de televiziune din acea perioadă”. (Extras dintr-un raport din 1996 al SERA ROMÂNIA)

Fundaţia a investit în acest orfelinat mai mult decât în toate celelalte: aproape două milioane de euro, din 1990 până în 2002.

Timp de 12 ani, SERA a încercat să dovedească faptul că niciun copil nu este irecuperabil, însă a susţinut cu costuri foarte mari un orfelinat care avea defecte structurale ireparabile.

Transformarea, exemplu de bună practică la nivel naţional

Astfel, în anul 2002 s-a preferat transformarea fundamentală a căminului-spital printr-o operaţiune de anvergură care a devenit exemplu pentru toată ţara. Practic, orfelinatul a fost “spart” în trei structuri:

- cei 53 de copii au fost transferaţi într-o clădire nouă, ridicată special pentru ei de către SERA ROMÂNIA (actualul Complex de servicii de la Târgu Jiu, care oferă servicii de recuperare şi pentru 50 de copii din familie)

- 30 de adulţi care făcuseră progrese au mers într-o şcoală profesională, unde au învăţat o meserie

- peste 100 de adulţi, în starea cea mai gravă, au fost transferaţi într-o clădire renovată de SERA ROMÂNIA, tot în Târgu Jiu.

Bugetul pentru închiderea căminului-spital Bîlteni şi transferul adulţilor s-a ridicat la 650.000 de euro, 400.000 de euro fiind contribuţia Fundaţiei SERA ROMÂNIA şi 250.000 de euro contribuţia Consiliului Judeţean Gorj.

Bugetul total alocat interventiei de la Balteni, din 1990 pana in 2012, este de peste 3,5 milioane de euro.